Declarație comună a Papei Francisc și a Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii

12.02.2016

„Harul Domnului Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” (2 Cor 13:13).

  1. Prin voia lui Dumnezeu-Tatăl, de la care provin toate darurile, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, și cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, Papa Francisc și Kirill, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi în Havana. Mulțumim lui Dumnezeu, slăvit în Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie.

Ne-am întâlnit cu bucurie ca frații în credința creștină care ne aduce unul pe altul „pentru a vorbi față către față” (2 In 12), de la inimă la inimă, pentru a discuta despre relațiile reciproce dintre Biserici, despre problemele cruciale ale credincioșilor noștri și despre perspectivele pentru progresul civilizației umane.

  1. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la intersecția dintre Nord și de Sud, Est și Vest. De pe această insulă, simbolul speranțelor „Lumii Noi” și al evenimentelor dramatice din istoria secolului XX, ne adresăm cuvintele noastre pentru toate popoarele din America Latină și de pe alte continente.

Este o sursă de bucurie faptul că aici credința creștină este în creștere într-un mod dinamic. Potențialul religioas puternic al Americii Latine și tradiția sa creștină veche de secole, întemeiată pe experiența personală a milioane de oameni, sunt o garanție a unui viitor măreț pentru această regiune.

  1. Prin întâlnirea nostră, departe de disputele de lungă durată ale „Lumii celei Vechi”, resimțim cu un anumit sentiment de urgență nevoia pentru munca în comun a catolicilor și ortodocșilor, care sunt chemați, cu blândețe și respect, să dea lumii o explicație a nădejdii care este în noi (cf. 1 Petru 3,15).
  2. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la venirea în lumea a singurului Său Fiu. Noi împărtășesc aceeași tradiția spirituală a primului mileniu al creștinismului. Martorii acestei Tradiții sunt Maicii Domnului, Fecioara Maria, și sfinții pe care îi cinstim. Printre aceștia sunt nenumărați martiri care au dat mărturie pentru credincioșia lor față de Hristos și au devenit „sămânța creștinilor”.
  3. În ciuda acestei tradiții comune din primele zece secole, timp de aproape o mie ani catolici și ortodocși au fost privați de comuniune în Euharistie. Am fost divizați prin rănile provocate de conflicte vechi și mai recente, de diferențele moștenite de la strămoșii noștri în înțelegerea și exprimarea credința în Dumnezeu, unul în trei Persoane – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Suntem îndurerați de pierderea unității, rezultatul slăbiciunii umane și al păcatului, care a avut loc în ciuda rugăciunii arhierești a lui Hristos Mântuitorul: „Pentru ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine … astfel încât și aceștia să fie una, precum noi una suntem „(In 17,21).
  4. Fiind conștienți de permanența multor obstacole, avem nădejdea că întâlnirea noastră ar putea contribui la restabilirea acestei unități dorite de către Dumnezeu, unitate pentru care s-a rugat Hristos. Fie ca întâlnirea noastră să inspire creștinii din întreaga lume să se roage Domnului cu ardoare reînnoită pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Lui. Într-o lume care aspiră nu numai la cuvintele noastre, ci și la gesturi concrete, această întâlnire poate fi un semn de speranță pentru toți oamenii de bună credință!
  5. În determinarea noastră de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le-am moștenit, dorim să ne unim eforturile pentru a da mărturie despre Evanghelia lui Hristos și despre patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocși și catolici trebuie să învețe să dea mărturie în unanimitate în acele domenii în care acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală ne obligă să nu rămânem pasivi în fața provocărilor care necesită un răspuns comun.
  6. Privirea noastră trebuie să se îndrepte în primul rând spre acele regiuni ale lumii unde creștinii sunt victime ale persecuției. În multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord familii întregi, sate și orașe ale fraților și surorilor noastre în Hristos sunt complet exterminate. Bisericile lor sunt devastate în mod barbar și jefuite, obiectele lor sfinte sunt profanate, monumente lor sunt distruse. Ne aducem aminte cu durere de situația din Siria, Irak și din alte țări din Orientul Mijlociu, precum și de exodul masiv al creștinilor din țara în care credința noastră a fost mai întâi răspândită și în care au trăit de pe vremea apostolilor, împreună cu alte comunități religioase.
  7. Chemăm comunitatea internațională să acționeze de urgență pentru a preveni expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu. Ridicându-ne vocea în apărarea creștinilor persecutați, dorim să ne exprimăm compasiunea pentru suferința trăită de credincioșii altor tradiții religioase care au devenit, de asemenea, victime ale războiului civil, ale haosului și violenței teroriste.
  8. Mii de victime au fost deja numărate în violențele din Siria și Irak, care a lăsat multe alte milioane de persoane fără casă sau fără vreun mijloc de subzistență. Îndemnăm comunitatea internațională să caute un final al violenței și terorismului și, în același timp, să contribuie prin dialog la o revenire rapidă la pacea civilă. Pe scară largă ajutorul umanitar trebuie asigurat pentru populațiile afectate și pentru mulți refugiați care caută siguranță în țările vecine.

Facem apel la toți cei a căror influență poate fi orientată asupra destinului celor răpiți, inclusiv mitropoliții Alepului, Pavel și Ioan Ibrahim, care au fost răpiți în aprilie 2013, încât să depună toate eforturile pentru a asigura eliberarea lor promptă.

  1. Ne ridica rugăciunile noastre către Hristos, Mântuitorul lumii, cerând revenirea păcii în Orientul Mijlociu, „rodul dreptății” (Is 32:17), astfel încât coexistență frățească dintre diferitele populații, biserici și religii să poată fi consolidată, permițându-le refugiaților să se întoarcă la casele lor, pentru ca rănile să se vindece, iar sufletele celor uciși nevinovați să se odihnească în pace. Ne adresam, cu o rugăminte fierbinte, tuturor părțile care pot fi implicate în conflicte pentru a arăta bunăvoință și pentru a lua parte la masa negocierilor. În același timp, comunitatea internațională trebuie să depună toate eforturile posibile pentru a pune capăt terorismului printr-o acțiune comună, împreună și coordonată. Chemăm toate țările implicate în lupta împotriva terorismului la acțiune responsabilă și prudentă. Noi îndemnăm toți creștinii și toți credincioșii lui Dumnezeu să se roage fierbinte Creatorului Proniator al lumii pentru a proteja creația Lui de distrugere și pentru a nu permit un nou război mondial. Pentru a asigura o pace solidă și de durată, sunt necesare eforturi specifice pentru a redescoperi valorile comune care ne unesc, bazate pe Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.
  2. Ne închinăm în fața martiriul celor care, cu prețul propriei vieți, au dat mărturie despre adevărul Evangheliei, preferând moartea în locul negării lui Hristos. Noi credem că acești martiri din zilele noastre, care aparțin diferitelor Biserici, dar care sunt uniți prin suferința lor comună, sunt o garanție a unității creștinilor. Cuvântul Apostolului este adresat către tine, cel care suferi de dragul lui Hristos: „Iubiților … întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.” (1 Pt 4: 12-13).
  3. Dialogul interreligios este indispensabil în zilele noastre perturbatoare. Diferențele în înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și armonie. În contextul nostru actual, liderii religioși au responsabilitatea specială pentru a pregăti credincioșii lor într-un spirit care să respecte convingerile care aparțin altor tradiții religioase. Încercările de a justifica acte criminale cu sloganuri religioase sunt cu totul inacceptabile. Nicio crimă nu poate fi făcută în numele lui Dumnezeu, „pentru că Dumnezeu nu este un Dumnezeu al tulburării, ci al păcii” (1 Cor 14:33).
  4. În afirmarea valorilor principale ale libertății religioase, noi îi mulțumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea actuală fără precedent a credinței creștine în Rusia, precum și în multe alte țări din Europa de Est, dominate anterior, timp de decenii, de regimuri ateiste. Astăzi, lanțurile ateismului militant au fost rupte și, în multe locuri, creștinii pot acum mărturisi liber credința lor. Mii de noi biserici au fost construite în ultimul sfert de secol, precum și sute de mănăstiri și instituțiile teologice. Comunitățile creștine întreprind lucrări notabile în domeniile de întrajutorare filantropică și dezvoltare socială, oferind forme diversificate de asistență pentru cei în nevoie. Catolicii și ortodocși lucrează de multe ori cot la cot. Dând mărturie despre valorile Evangheliei aceștia oferă dovada existenței bazelor spirituale comune ale co-existenței umane.
  5. În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări în care creștinii sunt confruntați din ce în ce mai mult cu restricții ale libertății religioase, ale dreptului de a mărturisii convingerile și de a trăi în conformitate cu acestea. În special, se observă că transformarea unor țări în societățile secularizate, înstrăinate de toate referințele la Dumnezeu și la Adevărul Său, constituie o amenințare gravă la adresa libertății religioase. Este o sursă de îngrijorare pentru noi că are loc o reducere actuală a drepturilor creștinilor, sau chiar discriminarea lor pur si simplu, atunci când anumite forțe politice, ghidate de o ideologie secularistă, de multe ori foarte agresivă, încearcă să-i alunge la periferia vieții publice.
  6. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte îmbibate de sânge, a fost salutat de mulți cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Cu toate acestea, solicităm prudență împotriva unei integrări, care este lipsită de respect pentru identitatea religioasă. Rămânând în acelaș timp deschiși față de contribuția altor religii la civilizația noastră, este convingerea noastră că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creștine. Facem apel la creștinii din Europa de Est și de Vest să se unească în mărturia lor comună a lui Hristos și a Evangheliei, astfel încât Europa să-și păstreze sufletul, modelat de două mii de ani de tradiție creștină.
  7. Privirea noastră este, de asemenea, îndreptată către cei care se confruntă cu dificultăți serioase, care trăiesc în nevoi extreme și în sărăcie, în timp ce bogăția materială a umanității crește. Nu putem rămâne indiferenți față de destinele a milioane de migranți și refugiați care bat la ușile țărilor bogate. Consumismul neînduplecat al unor țări mai dezvoltate epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în distribuția de bunuri materiale crește sentimentul de nedreptatea a ordinii internaționale care a apărut.
  8. Bisericile creștine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectul față de tradițiile oamenilor și solidaritatea autentică față de toți cei care suferă. Noi creștinii nu putem uita că „Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, Ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.”(1 Corinteni 1: 27-29).
  9. Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem preocupați de criza din familie în multe țări. Ortodocși și catolici împărtășesc aceeași concepție despre familie și sunt chemați să afirme că aceasta este o cale de sfințenie, să ateste fidelitatea dintre soți în interacțiunea lor reciprocă, deschiderea lor față de procreere și creșterea copiilor lor, solidaritatea între generații și respectarea celor mai neputincioși.
  10. Familia se bazează pe căsătorie, un act liber și credincios al iubirii între un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care pecetluiește unirea lor și îi învață să se accepte unul pe altul ca dar. Căsătoria este o școală de iubire și fidelitate. Regretăm că alte forme de conviețuire au fost plasate la același nivel cu această unire, în timp ce conceptul, consacrat în tradiția biblică, de paternitate și maternitate ca vocația distinctă a bărbatului și femeii în căsătorie este expulzat din conștiința publică.
  11. Facem apel la toți să respecte dreptul inalienabil la viață. Milioanelor de persoane sunt refuzate dreptul fundamental de a se naște în lume. Sângele celor nenăscuți strigă către Dumnezeu (cf. Gen 4,10). Apariția unor așa-numite eutanasii îi conduce pe oamenii în vârstă și pe cei cu handicap să simtă că sunt o povară pentru familiile lor și pentru societate în general. De asemenea, suntem preocupați de dezvoltarea tehnologiei de reproducere biomedicală, deoarece manipularea vieții umane reprezintă un atac asupra fundamentelor existenței umane, create după chipul lui Dumnezeu. Noi credem că este de datoria noastră să amintim imutabilitatea principiilor morale creștine, bazate pe respectul pentru demnitatea individului, chemat la existență în conformitate cu planul Creatorului.
  12. Astăzi, într-un mod particular, ne adresăm tinerilor creștini. Voi, tinerilor, aveți sarcina de a nu ascunde talantul în pământ (cf. Mt 25:25), ci de a vă folosi toate abilitățile pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru a confirma adevărul lui Hristos în lume, pentru a întrupa în propriile vieți poruncile biblice ale dragostei lui Dumnezeu și a aproapelui. Nu vă fie teamă să mergeți împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, față de care normele seculare contemporane sunt de multe ori departe de a fi conforme.
  13. Dumnezeu vă iubește pe fiecare dintre voi și vă cheamă să fiți ucenici și apostolii Lui. Fiți lumina lumii, astfel încât cei din jurul vostru să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru ceresc (cf. Mt 5,14, 16). Creșteți-vă copiii în credința creștină, transmițându-le perla de mare preț, care este credința (cf. Mt 13:46) pe care ați primit-o de la părinți și strămoșii voștri. Amintiți-vă că „ați fost cumpărați cu un mare preț ” (1 Cor 6:20), prin prețul morții pe cruce a lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.
  14. Ortodocși și catolici sunt uniți nu doar de tradiția comună a Bisericii din primul mileniu, ci și prin misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea de azi. Această misiune presupune respect reciproc pentru membrii comunităților creștine și exclude orice formă de prozelitism. Noi nu suntem concurenți, ci frați, iar acest concept trebuie să ghideze toate acțiunile noastre reciproce, precum și cele îndreptate către lumea exterioară. Îndemnăm catolicii și ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și iubire, și să fie „în armonie unul cu altul” (Rom 15: 5). Prin urmare, nu se poate admite să fie folosite mijloace neloiale pentru a incita pe credincioși să treacă de la o Biserică la alta, refuzându-le libertatea religioasă și tradițiile lor. Suntem chemați să punem în practică preceptul apostolului Pavel: „Așa râvnesc să binevestesc Evanghelia acolo nu unde Hristos a fost deja numit, ca să nu zidesc pe temelie străină, ” (Rm 15:20).
  15. Speranța noastră este ca întâlnirea noastră să poată contribui, de asemenea, la reconciliere acolo unde exista tensiuni între greco-catolici și ortodocși. Astăzi este clar că metoda trecută a „uniatismului”, înțeleasă ca unirea o unei comunități cu alta, separându-se de biserica sa, nu este calea de a restabili unitatea. Cu toate acestea, comunitățile bisericești, care au apărut în aceste circumstanțe istorice au dreptul de a exista și de a întreprinde tot ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor lor, în timp ce încearcă să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocși și greco-catolici au nevoie de reconciliere și forme acceptabile reciproc de coexistență.
  16. Deplângem ostilitatea din Ucraina, care a provocat deja multe victime, cauzând nenumărate răni asupra locuitori pașnici și care a aruncat societatea într-o criză economică și umanitară profundă. Invităm toate părțile implicate în conflict la prudență, la solidaritate socială și la acțiuni având drept scop constituirea păcii. Invităm Bisericile noastre din Ucraina să depună eforturi pentru armonia socială, să se abțină de a lua parte la confruntarea și de a susține vreo dezvoltare ulterioară a conflictului.
  17. Este speranța noastră că schisma dintre ortodocșii din Ucraina poate fi depășită prin normele canonice existente, ca toți creștinii ortodocși din Ucraina să poată trăi în pace și armonie și ca toate comunitățile catolice din țară să poată contribui la acest lucru, în așa fel încât fraternitatea noastră creștină să poată deveni tot mai evidentă.
  18. În lumea contemporană, care este multiformă, dar unită printr-un destin comun, catolici și ortodocși sunt chemați să lucreze împreună frățește la propovăduirea Evangheliei mântuirii, pentru a depune mărturie împreună față de demnitatea morală și libertatea autentică a persoanei, „pentru ca lumea să creadă „(In 17,21). Această lume, în care stâlpii spirituali ai existenței umane dispar progresiv, așteaptă de la noi o mărturie creștină convingătoare în toate sferele vieții personale și sociale. O mare parte din viitorul omenirii va depinde de capacitatea noastră de a da mărturia Duhului Adevărului în aceste vremuri dificile.
  19. Fie ca mărturia noastră îndrăzneață a adevărului lui Dumnezeu și a Bunei Vestiri a mântuirii să fie susținută de către Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, Domnul și Mântuitorul nostru, care ne întărește cu promisiunea Lui statornică: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia. „(Lc 12:32)! Hristos este izvor de bucurie și nădejde. Credința în El transfigurează viața umană, umplându-o cu sens. Aceasta este convingerea asumată de experiența tuturor celor cărora se adresează   Petru în cuvintele sale: „Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi. „(1 Petru 2:10).
  20. Cu mulțumire plină de har pentru darul înțelegerii reciproce manifestate în timpul întâlnirii noastre, să ne întoarecem cu speranță către Maica Domnului, invocându-o cu cuvintele acestei rugăciuni vechi: „Sub milostivirea milelor tale căutăm izbăvire, Preasfântă Maică a Domnului „. Fie ca Fecioara Maria, prin mijlocirea ei, să inspire fraternitate în toți cei care o cinstesc, astfel încât să poată fi reuniți, în timp lui Dumnezeu, în pacea și armonia unui popor al lui Dumnezeu, pentru slava Preasfintei și nedespărțitei Treimi!

Francisc,

Episcop al Romei, Papa BIsericii Catolice                                  Kiril,

Patriarhul Moscovei și a întregii Rusii

  Trad.Proprie

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.